PAUL GEORGESCU(ROMANIA) + IBSB CHILDREN
13H:36MIN 54KM 14.09.2016

Am intitulat astfel acest capitol (care de fapt reprezinta ce am scris pe peretele de la White Horse Pub) pentru ca acesta poveste nu e numai despre mine , este despre mine si acesti copii minunati. Aceasta performanta temerara, sper ca ii va inspira si ii va ghida in viata. Eu de la inceput nu am fost de acord cu titulatura de cel mai rapid roman care a traversat canalul manecii, ci cu profesorul care a schimbat viata elevilor sai si care va incerca in fiecare an sa le improspateze aceasta amintire. Sper ca ei sa fi inteles ca infrangerile, pierderile, esecurile sunt cele care ne motiveaza si ne intaresc sa mergem mai departe. Tot ceea ce trebuie sa faca e sa lupte cu ele si sa le transforme in realizari si reusite.

Chiar dupa terminarea primei curse aveam un sentiment ciudat , un sentiment ca si cum prima oara a fost doar o incalzire, adica nu eram dezamagit ca nu am reusit sa ajung pe partea franceza.

Dupa o saptamana de la acel eveniment mi-am luat familia si am plecat in concediu in Antalya, unde am continuat antrenamentele(cred ca subconstientul meu lucra de zori). Nu doar am inotat, ci si am alergat si pedalat in sala de fitness a hotelului.
Cand am inceput scoala simteam un regret in glasul copiilor cand ma intrebau cum a fost, un regret normal pentru ca eu pentru ei reprezentam un erou, iar eroii, dupa cunostiintele lor, nu sunt invinsi niciodata. Atunci m-am hotarat sa plec din nou, chiar daca stiam ca de data asta o sa fie mult mai greu, pentru ca barcile insotitoare erau libere numai in perioadele de spring tide(curenti foarte puternici).
Asadar am stabilit o intalnire cu Matei(antrenorul meu) si cu Sorin, cerandu-le parerea in legatura cu aceasta hotarare a mea. In urma discutiei s-a ajuns la concluzia ca e mai bine pentru mine sa plec anul viitor. Ca principal argument a fost pregatirea psihica, pregatire pe care trebuia sa o inbunatatim in anul urmator. Ca sa le fac pe plac am fost de acord, dar gandul imi ramasese la aceasta traversare.
Asa ca in acea seara am contactat doi piloti care mi-au raspuns pozitiv, alegandu-l in in cele din urma pe Stuart Gleson cu barca Sea Leopard. Perioada in care eram programat sa inot era 15-22 septembrie.

Dupa ce am rezolvat cu barca am inceput sa imi refac echipa. Din pacate Sorin si Dudu aveau programate niste intalniri foarte importante in perioada aceea, Kendall nu mai putea lipsi de la scoala,iar Matei de-abia incepuse perioada pregatitoare cu sportivii clubului Delfinul, fiindu-i aproape imposibil sa lipseasca prea mult de la antrenamente. In echipa il aveam totusi pe Iulian, un foarte bun prieten si tatal singurului poloist de la scoala, care s-a ocupat imediat de cazare si avion.

Cand l-am sunat pe tata , el parca astepta telefonul meu, acceptand imediat si nefiind surprins deloc de decizia mea. Inainte de plecare am participat la triatlonul de la Mamaia, unde am concurat la proba sprint, nevrand sa ma obosesc prea mult inainte de traversare.

Acolo m-am intalnit cu Matei, care mi-a reprosat ca in loc sa plec in Dover ca sa ma reacomodez cu apa rece, am venit sa concurez la Mamaia. A fost un risc pe care mi l-am asumat deoarece acest concurs era planificat de mult si implica multi copii de la scoala atat in probele de stafeta in concursul adultilor, cat si in probele organizate special pentru copii. Eu pentru ei eram acolo si pentru ei treceam Canalul Manecii.

La festivitatea de premiere Matei m-a tras de-o parte si mi-a zis ca o sa vina cu mine ca nu-l lasa sufletul sa ma lase singur acolo. Eu stiam din totdeauna ca nu o sa ma lase, asa ca nu am fost surprins.

Marti, 13 septembrie , am plecat impreuna cu Iulian cu avionul spre Londra, urmand, dupa ultima conversatie cu pilotul, sa plec in cursa sambata 17 septembrie. Inainte de imbarcare am primit un SMS de la pilot , intrebandu-ma daca pot pleca a doua zi. Fara ezitare i-am raspuns afirmativ, singura problema fiind sa-i gasesc avion lui Matei. Din fericire s-a ocupat el de tot , gasind un avion cu escala si sosire in Londra noapte tarziu.

Cum am ajuns in Dover am intrat o ora in apa, dupa care am plecat sa-mi cumpar ce aveam nevoie pentru a doua zi. In dimineata cursei, dupa ce m-am trezit , le-am scris un mesaj din suflet elevilor mei, dupa care am plecat spre port.

Dupa ce am facut cunostiinta cu pilotul si observatorul oficial, am plecat cu barca spre plaja Samphire Hoe, acelasi loc de unde am inceput si prima oara. In drum spre plaja, m-a sunat sotia mea spunandu-mi sa ma uit pe FB ca sa vad mesajul video realizat de copiii de la scoala. Tot atunci am aflat ca in curtea scolii se instalase un ecran mare care era impartit in doua jumatati. Pe o jumatate copiii puteau sa urmareasca pozitia barcii in timp real si pe cealalta jumatate era mesajul meu pentru ei.

Cand am ajuns la 50m de plaja am sarit in apa de 18 grade, inotand spre locul de unde incepea aventura ultimului capitol din Canalul Manecii

De data asta vroiam doar sa-l trec asa ca imi facusem un plan de bataie. Planuisem sa incep incet ca sa imi pastrez energia pentru ultimii kilometrii, mai ales daca intampinam, ca data trecuta, acele valuri mari.Vremea era frumoasa, cu soare, inaintam destul de bine(Matei facandu-mi semn sa o iau putin mai incet), dar dupa o ora au inceput niste valuri destul de suparatoare care veneau din toate directile. Incepusem sa inghit destul de multa apa si dupa o ora de lupta cu valurile m-am oprit sa ma alimentez, dar in loc sa-mi beau carbohidratii am vomitat foarte mult. Am continuat fara sa ma alimentez, iar dupa o jumatate de ora m-am oprit, vomitand si mai mult. In momentul acela cei de pe barca incepusera sa fie foarte ingrijorati, dar le-am facut semn ca sunt ok si pot sa continui.

In acele clipe dificile un rol important l-au avut pilotul si observatorul oficial. Stuart Gleson(pilotul), a iesit din cabina de pilotaj si mi-a promis ca in doua ore o sa am apa lina ca lacul. Tot ceea ce trebuia sa fac era sa mai rezist doua ore in lupta cu valurile. Langa el a aparut Andre Roberts(observatorul) care mi-a pus o singura intrebare, intrebarea care mi-a dat energia pe tot parcursul cursei: „Paul,de ce ai venit aici?”. In acea clipa m-am uitat la bratele mele unde erau scrise numele copiilor de la scoala . Momentul acela a reprezentat realizarea conexiunii afective intre mine si elevii mei, conexiune pe care o numesc simbolic avatar si, asa cum zicea Sorin Cristea, „i-am dat sa sune”.

Dupa exact doua ore marea s-a linistit , exact cum a prezis Stuart. Singura problema era alimentarea, pentru ca nu puteam ingera nimic , permanent avand senzatia de greata. Vazand acestea , Andre a scos niste fructoza din buzunar si i-a zis lui Matei sa mi-o dizolve in apa. Spre norocul meu organismul meu a acceptat aceasta bautura magica.

Pe langa apa cu zahar am mai folosit din gama powerbar fiolele cu magneziu, l-carnitin, cafeina (spre sfarsitul cursei) si alimentul de care m-am bucurat cel mai mult- Marshmallows(bomboane din spuma de zahar pentru copii).

Din acel moment timpul a inceput sa se comprime. Din cand in cand ma mai opream ca sa-mi intind musculatura spatelui, ghemuindu-ma . Un rol important l-a avut tatal meu, care, ca sa-mi pastreze mintea activa, incerca sa ma sicaneze.

Un ultim moment dificil a fost spre sfarsitul cursei. Se facuse noapte , imi era foarte frig, vedeam luminile de pe partea franceza foarte aproape si tot nu ajungeam. In acele momente ma gandeam cum o tineam in pat pe fetita mea de 3 ani si ne incalzeam reciproc. Se intampla in jurul orei 12 noaptea(ora Romaniei).

Dupa cursa, cand am vorbit cu sotia mea, am aflat ca fetita mea s-a trezit din somn in jur de 12 si pana la ora 1(ora la care am ajuns pe malul francez) n-a putut sa mai adoarma. Atunci am realizat ca acela a reprezentat un moment critic al cursei, fiind foarte aproape sa intru in hipotermie.

Trecand cu bine de acea perioada, dupa aproximativ o jumatate de ora Matei m-a anuntat ca voi fi insotit de barca de rezerva. In acel moment am stiut ca nimic nu se mai poate intampla si ca voi ajunge cu bine pe partea franceza, stiind ca barca de rezerva te insoteste pe ultimii metrii atunci cand te apropii de mal si nivelul apei este scazut. Eu am continuat sa inot pana cand Andre(observatorul oficial) mi-a strigat sa ma ridic in picioare pentru ca am ajuns. Dupa ce am iesit complet din apa, am inotat inapoi pana la barca de rezerva care m-a dus la ambarcatiunea Sea Leopard unde ma asteptau tata, Matei si Iulian care m-au blindat cu haine groase si pungi cu apa calda.

Cand am ajuns la hotel, dupa un binemeritat dus, am stat pana la 5 dimineata sa raspund la fiecare mesaj pe care l-am primit, stiind ca acei oameni au stat cu sufletul la gura pana la unu dimineata , transmitandu-mi numai energie pozitiva

A doua zi dupa cursa, m-am intalnit cu observatorul de la prima incercare, si, pentru ca stabilisem un nou record m-a supus testului antidoping care a iesit binenteles negativ.

El mi-a spus ca toata asociatia a fost foarte impresionata de revenirea mea, chiar dedicandu-mi un citat pe Facebook : “Don’t be afraid of your fears. They’re not there to scare you. They’re there to let you know that something is worth it “. Toate acestea au dus la propunerea ,acceptarea de catre bordul CSA si desemnarea mea ca ambasador al Channel Swimming Association pentru Romania si Europa de Est.

Ce a urmat la aeroport puteti sa vedeti in filmul realizat de Senso tv acesand link-ul https://www.sensotv.ro/sanatate/Campanii-7264/campionii-se-intorc-mereu-acasa , de catre Corina Voicu si echipa sa, persoane foarte dragi mie.

Dupa cum stiti sfarsitul unei aventuri reprezinta inceputul alteia, o alta aventura care sa-i inspire pe acesti copii minunati. Si, referitor la acesti copii minunati, mai jos puteti gasi doua scrisori scrise din inima pentru mine de doi copii de 8 ani.

La final un singur lucru vreau sa mai spun; ca, avand aceasta meserie , de profesor de sport, ma simnt foarte norocos deoarece majoritatea timpului o petrec alaturi de cele mai inocente si pure fiinte si stau departe de barfe, invidii si rautati.

Nu pot sa termin aceasta povestire,fara sa-i amintesc pe cei care mi-au fost alaturi si care m-au sustinut neconditionat: FAMILIA MEA, ELEVII DE LA INTERNATIONAL BRITISH SCHOOL OF BUCHAREST,WARKING UP; CATENA; MOBEXPERT; INTERNATIONAL BRITISH SCHOOL OF BUCHAREST; C.S. DELFINUL; TRATTORIA ROMA; POLAR; POWERBAR; SUPERFIT;KINETIC SPORT, OXYGEN; KARI; CRISTEM; GOTTON; SORIN CRISTEA; KENDALL PEET, MATEI GIURCANEANU,TUDOR VLAD, CRISTINA PODGOREANU,LAVINIA PAVEL, AURA BOGDAN, MEIR COHEN,IULIAN & LUMINITA ZAMFIR,MADALINA &CORNEL ALBU,CRISTI&CRISTINA SPORIS; LUCIAN & LAURA NANAU, ROBERT &CRISTINA, ANCA VLAD, DAN SUCU, OTILIA OSTROTKY,CORINA VOICU+ALEX+IONICA, KARI & GETA,SERBAN DAMIAN, CRISTI MARGARIT, FAMILIA PLATT si celorlalti care au trait alaturi de mine acele momente memorabile.